Despre The Twitter iulie 27, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: twitter
1 comment so far
Acum ceva timp, o luna doua poate, mi-am facut si eu cont pe twitter. Habar nu aveam cu ce se mananca sau despre ce e vorba dar auzisem atat de des despre el incat am zis ca trebuie sa fie the bigest thing, baby! De cand mi-am facut cont mi-am adaugat cunoscuti, persoane carora le citesc blogul, vedete, am primit si eu follow de la altii etc. si am tot asteptat. Am asteptat sa ma cuprinda si pe mine febra, nebunia, sa inteleg misterul, de fiu dependenta intelege-ti ideea. Si nimic. Nici pana in prezent. Mi-am instalat si TwitterFox sa ma tina mereu la curent cu ce zic altii. Si m-a tinut dar tot nimic. Ba din contra devine agasant uneori. Ce-mi pasa mie ca tu mananci ou ochi cu doua felii de mezel si salata asortata? Ce-mi pasa mie ca tu dormi, ca tu te-ai trezit, ca tu te plimbi, ca tu ai probleme intestinale si tot asa. Asta ca sa nu mai mentionez twitterele promo si spam-urile. Nu-mi vine sa comentez la astfel de mesaje si nici eu nu am chef sa iti zic cum stau cu picioarele pe masa rontaind fulgi de porumb. Ce rost are?
Ma simt singura in momentul asta dar chiar nu vad magia. De felul meu nu prea imi pasa sa fiu la curent cu tot ce fac altii. Nu-mi place sa pun interbari. Nu-mi place sa pun statusuri si tot asa. Poate ca asta e motivul, cine stie.
In curand am sa imi sterg contul. Poate ca nu am descoperit eu scopul si bucuria de a folosi twitter. Las’ ca nu e asa mare pierdere.
Chestionar iulie 26, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: chestionar, universitati
2 comments
Am gasit chestionarul asta pe siblondelegandesc.ro (suna cam aiurea in propozitie stiu). E despre facultati, studentie, cat de corupti sunt profesorii etc. Eu l-am facut. A durat putin si mi-am zis punctul de vedere. Astept acum rezultatele pe mail desi cam stiu la ce sa ma astept.
Pacat ca in afara de chestionare si petitii nu se face nimic bun pentru sistemul romanesc de invatamant. De fapt, in general nu se face nimic. Studiem, concluzionam, dam din cap si mergem mai departe plangandu-ne cat de urat e totul in jur. Si nu sunt unul din oamenii care se plang si nu fac nimic. Nuu, eu ma plang dar nu am de gand sa fac nimic. De ce? Pentru ca ma scarbeste prea mult ca sa ma apropii. Pentru ca nu imi mai pasa. Pentru ca nu cred in minuni, nu pentru tara asta.
Organul iulie 17, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: politie
2 comments
Ma uitam acum cu mandrie pe primul meu pasaport (era si timpul) si ce constat: “Organul emitent”. Citesc si in engleza “Authority” si in franceza “Autorite” iar la noi e organ. De ce nu au scris si ei Autoritatea de exemplu? Pare mai putin biologic. E ca si cum ar fi organul emitent al individului. No dar asta stiu deja. Daca tot le plac organele puteau sa scrie citet organul emitent al subsemnatului e.. barza sa zicem ca e ora 14, featuring barzoiul.
In fine, organul emitent la mine e Constanta. Am aflat acum la 23 de ani, ar trebui sa ma simt ca la surprize surprize. Imi vine in minte “si mare-mi este muma” nu stiu de unde dar ma rog. Oh joy!
Chestia asta cu organul chiar e stupida. Organul a cercetat, organul a fost contactat, organele de politie (parca ar fi niste intestine aruncate in strada pe care sa le ocolesti – sau cam asa si e a?!), ma duc sa imi sun organul etc. Nu am auzit niciodata ca organul a gandit. Poate ca de asta a ramas denumirea asta. Ei nu trebuie sa gandeasca, ei sunt niste extensii unele mai bune altele mai proaste dar regenerabile ca stiti vorba aia “mare e gradina Domnului”.
Eh gata cu meditatia asupra organului desi as mai putea continua dar sa nu se umfle ca nu e a bine.
Stirile protv iulie 7, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: mizerii, stirileprotv
4 comments
E o adevarata placere sa le urmaresc. Mi se taie pofta de mancare si mi se intuneca mintea. Mi-e frica sa mai ies din casa, sa merg la banca sau sa mai privesc mame si copii pe strada.
Mai demult era o lege privind stirile bune si cele rele. Atunci mi s-a parut o aberatie dar acum zic eu ca era o idee buna. Eu inteleg ca poporul trebuie sa stie dar nici prea mult cand nu e cazul. De exemplu cazul calugarului care se “iubea” cu un baietas amarat. Filmuletul ala (si nu l-am vazut tot ca nu am rezistat) inca ma scarbeste din adancul intestinelor. Ok! Multumim pentru stire dar nu ne aratati fratilor cum o ..fac aia. Si nu ca difuzati chestiile astea noaptea. Am vazut filmul si la pranz si la ora 19.
Asta ca sa nu mai vorbim despre faimoasele stiri de la ora 17 care nu le-am mai vazut de luni poate ani de zile si nici nu vreau.
Cum vrem sa devenim mai buni cand auzim si vedem atatea atrocitati. Credeti ca ne lumineaza intr-un fel, ne fac mai buni? Din contra devenim si mai rai, mai neincrezatori si mai mizerabili pentru ca ne gandim: ce viata de cacat! (scuzati limbajul).
Eu renunt sa mai urmaresc asa ceva si de data asta vorbesc serios. Poate am sa ma uit si eu la o sinteza gen emisiunea lui Badea sa stiu numai ce ma intereseaza, poate ma reintorc la tvr1 cine stie. Mi-e atat de sila si chiar nu mai vreau sa stiu.
LE: Daca nu am scris despre Michael Jackson sau despre cum plangea Loredana in seara asta, e datorita faptului ca au scris altii destul. End of story.
Ignorance is bliss? iunie 30, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: adevaruri, ignoranta
add a comment
Sunt lucruri care nu se spun. Sunt lucruri care se pot spune dar nu e indicat. Sunt lucruri care se spun si nu ar fi trebuit spuse.
Era o replica intr-un film “Adevarul aduce cu el responsabilitate”. Pot spune ca unul din defectele mele e sa am prea usor incredere in oameni. Imi place sa cred in cei din jurul meu si nu ma gandesc ca peste putin timp ma vor dezamagi. Dar se intampla. Probabil dintr-un exces de amabilitate de-al meu, din slabiciunea lor sau pentru ca pot, nu stiu. Facand aici o paranteza stiati ca o amabilitate prea mare te pune intr-o postura de victima si de persoana umila, ceea ce le va permite celorlalti, inconstient sa devina persecutori. Recent m-am apucat de citit Programarea Neuro-Lingvistica si e extrem de interesant.
Revenind la ce discutam anterior. “Defectul” cu increderea ma aduce in situatia de a nu avea secrete mai ales fata de persoanele cele mai dragi si mai apropiate mie. Nu pot sa ii mint! Pur si simplu! Tin un secret o perioada dar intr-un final cedez din iubire si pentru ca ma gandesc ca nu e corect. Si uite aici sunt momentele delicate si am sa repet fraza de la inceput:
Sunt lucruri care nu se spun. Sunt lucruri care se pot spune dar nu e indicat. Sunt lucruri care se spun si nu ar fi trebuit spuse.
Mereu am sperat ca sinceritatea va fi apreciata inainte de toate. Mereu am considerat ca e mai bine sa stii adevarul decat sa fii mintit. Eu una detest sa fiu mintita!! Acum nu mai stiu ce sa cred.
Voi ce preferati? Sa stiti un lucru care v-ar rani sau sa nu il stiti? Si desi multi ar spune DA, ganditi-va bine!
Despre maritis iunie 16, 2009
Posted by Dianne in Pareri.Tags: mirese, nunta
2 comments
Ce ti-e si cu martisul asta. Fetele suspina, barbatii o considera necesitate, trebuie frate.
Se vad, se plac, una alta si hai la starea civila. Sa vina mama si matusa si verisorii de gradul 3 sa vina toata lumea. Copiii, babe si fetze (ne)cunoscute care se cearta despre cum e obiceiul, se inteapa sau nu mireasa cu acul in fundulet? Sa se imbete, sa chiuie, sa fure mireasa, sa aplauzi sarmalele, sa te tragi in poza cu sotul/sotia, sa porti o rochie caraghioasa cu volanse si dantela excesiv, sa te imbraci ca un pinguin decolorat, sa zambesti vreo 18 ore la toti si sa speri la un castig frumusel la sfarsit.
Si ai facut-o! Acum trebuie sa te obisnuiesti cu limbajul nou: “sotul meu” “sotia mea”. O sa le spui excesiv vreo cateva luni, ani poate si dupa mai rarut ca nu e mai e nimic nou. In cativa ani iti dai seama ca te-ai casatorit prea tanar/a si mai vroiai o bucatica de distractie si atunci sar niste rotite in creierasul tau si incepe scandalul. Oale aruncate, rufe murdare sictir si regrete. Intr-un final fugi in lume eventual cu unu/una mai tanara pentru ca inca mai vrei sa experimentezi. O data traiesti!
Sau poate nu, poate ai fost crescut si educat ca divorturile sunt o rusine si stai pentru copii, blestemandu-ti zilele. Mai iei si cate o palma din cand in cand ca el stie ca tu nu ai sa pleci!
Sau poate nici asa. Poate o sa va iubiti. Dar nu mai bine nu te grabesti si incerci sa cunosti omul de langa tine, sa stii cu cine ai sa traiesti. De ce sa te grabesti ca faci 2 acte. De ce? Ca prietenii tai o fac? Sa fim seriosi. Nu sunt impotriva casatoriei dar nu sa o faci inconstient doar ca asa trebuie. Fii sigur si gandeste anticipat, analizeaza, calculeaza si intreaba-te: Tu ce iti doresti cu adevarat?
Leapsa mai 26, 2009
Posted by Dianne in Da' viata, Pareri.Tags: leapsa
1 comment so far
Primita de la TiBi. Poate nu e cel mai bun moment sa raspund la astfel de intrebari dar hai sa vedem ce iese..
1. De cate ori te-ai ars in relatii sentimentale? In relatii niciodata, in pasiuni da.
2. Crezi ca poti sa reusesti in viata de unul singur? Da si nu. Sunt momente in care ai nevoie de cineva sa iti fie aproape.
3. Ai sedus vreodata? Cred ca pot sa zic da, dar niciodata intentionat. Detest prostiile alea feminine gen “fattaa se uita la mine, cum imi sta, stai sa imi dau parul intr-o parte”.
4. Ai fost indragostit de ideea de dragoste? Sunt rac deci da!
5. Ai gasit reteta pentru o relatie stabila? Da dar inca nu am toate ingredientele..
Mai departe catre Andrei si aadryanaa.
Knowing mai 9, 2009
Posted by Dianne in News, Pareri.Tags: filme noi, Knowing, Nicolas Cage
add a comment
Un film
cu actorul meu de suflet Nicolas Cage care mi-a placut enorm de mult. Mai ales ca pe una din actrite o chema Diana si il auzeam e Nicky spunand “Diana” (ma topeam toata 
)). Oricum, recomand filmul tuturor. Are super efecte speciale, intriga, putin horror, e putin eco, are de toate. Mi-a amintit atat de Final Destination cat si de The Day the Earth Stood Still.
Desi nu prea scriu posturi in care recomand filme, asta chiar mi-a placut. Merita! Mai ales ca in ultima perioada am avut parte numai de dezamagiri in materie de filme.
Enjoy!
Ghiveci de idei aprilie 27, 2009
Posted by Dianne in My life, Pareri.Tags: 1 mai, documentar apa, gripa porcina, un om mai bun
add a comment
E al treilea post pe care incerc sa il scriu. De data asta trebuie sa-mi iasa. Nu stiu din ce motive dar zilele astea nu am reusit sa scriu mai mult de 4-5 fraze si nici alea prea stralucite. Urat moment, mai ales ca nu vreau sa-mi neglijez blogul.
Asadar asta e un post cu mai multe teme. Adunate 4-5 fraze cu alte 4-5 iese ceva pana la urma.
Zilele urmatoare voi pleca. Vroiam sa il iau pe Emilio 
cu mine dar e mai in siguranta acasa si deci, zero internet pentru vreo cateva zile. Mi-e cam frica, nu stiu cum am sa ma impac cu despartirea asta, iau in calcul si varianta ca nu o sa am taria si voi ceda. Sa vedem. Oricum o sa am parte de aer curat si peisaje rustice si poate asa, si o buna oxigenare si o fuga de cateva zile de tot ce inseamna oras, tehnologie, lucruri superficiale. Ma pregatesc cu o paturica si o carte buna, in mijlocul naturii (teoretic ca practic nu prea stiu cum o sa fie).
Sunt scarbita de stirile cu accidente, de stirile cu furturi si escrocherii. Mai nou de gripa porcina care imi provoaca scarba numai pentru faptul ca am avut parte de vaca nebuna, gripa aviara, ratele cu spume la gura si ce a mai fost. Oare numai mie mi se par ciudate bolile astea? Oare numai eu am dubii si ma gandesc la conspiratii? Ma rog. Sunt doar ganduri.
Am vazut aseara un documentar foarte interesant, despre apa. Ar fi mult de povestit insa ce mi-a placut mie in special e explicatia ca ce trimitem in lume aia primim inapoi. Intr-o lume in care invatam cum sa fim rai, egoisti, sa furam si sa ranim, sa ucidem, sa profitam, oare ce meritam in schimb? Poate sunt idealista dar tot ce vreau e sa fiu un om mai bun.
Cam atat pentru moment sa nu plictisesc cu randuri multe. Parca am depasit blocajul scrisului si nu m-ar deranja sa fie asa. Ne mai citim noi..
