jump to navigation

Cand te bantuie trecutul ce faci noiembrie 6, 2009

Posted by Dianne in Da' viata.
1 comment so far

NOTA: acest articol contine un limbaj neindicat unora :)

No hai sa vedem. Mai intai iei o foaie de hartie si incepi sa desenezi cu liniuta de la capat, cu virgule si scris ordonat ca in generala. Faci un brainstorming (ce-mi place cum suna) pe romaneste iti storci creierii deasupra hartiei si vezi ce culoare are la sfarsit. Incearca totusi sa alegi o ora rezonabila la mine deja e ora 4 si nu stiu daca mai iese vreo culoare dar sa vedeem. Ce-mi mai place sa o lungesc nu’i asa? Doar am sa dau copy si paste. Pot sa va scriu si romane asa…

SA revenim.

Ce faci cand te bantuie trecutul? (pentru incepatori)

  1. ambientul. pui o melodie trista (ex shape of my heart) si stai noaptea cu ochii in calculator si cu mintea departe gandindu-te e bine ..nu e bine.. mai bine.. de rahat.. melodia ajuta ca iti creaza o atmosfera mai dramatica si nu’i asa, ce ar mai fi viata asta fara drame. Si stai si asculti melodia aia dramatica, iti creezi o stare de toata drama, dramatizezi, isi consumi drama si concluzionezi..
  2. concluziile. Astea trebuie sa fie cat mai obiective. Fara ca o fi ca o pati, nu dom’le. Tai in carne cruda, despici firul in patru, calci peste.. hm personalitate si peste instictul tau natural de autoaparare si scuipi tot asa cum e. Urat cum e, e al tau.
  3. cum e? Cum sa fie. Mai conteaza? Parca discutia e despre trecut.
  4. defineste trecut. Trecut e ceea ce a fost, s-a petrecut, a fost bine sau nu, am avut ceva de invatat, ori de bine ori de rau, e o parte din noi. Si cel mai important: trecutul nu se mai poate schimba! Prea cliesu, ia sa vedem una mai originala. Trecutul e ce a fost digerat de ieri si dat afara azi. Ce ai mancat azi o sa fie trecut maine. Uneori nu prea arata sau miroase bine dar ce mai conteaza, tragi apa si aerisesti. Imi cer scuze pentru cei mai sensibili la astfel de discutii dar trebuie sa recunoasteti ca e o metafoara a naibii de buna J))
  5. Schimbarea. Sa recapitulam. Iti plangi de mila si te gandesti la mama naibii ce s-a petrecut acum secole, sau ani sau luni sau zile sau ma rog. Si maine iti vei plange de mila cum ti-ai petrecut timpul planagandu-ti de mila. Poimaine vei regreta ca ai pierdut 2 zile plangandu-ti de mila ..sa continui?
  6. Continuitatea. Ok, partea asta stiu ca e mai dificila. Oamenii sunt reticenti la nou, asta e firea noastra dar noul trebuie acceptat asa cum vine. Nimeni nu cere schimbari majore din start dar mai tine-ti minte expresia aia celebra “un pas mic pentru om, un pas imens pentru omenire”. Facand doar o mica tentativa de a privi numai in viitor si nu inapoi, cel putin incercand, poti aduce schimbari extraordinare in interiorul tau. Totul e sa vrei! Acum, cu ochii inchisi, inspira! Tocmai ai inspirat viitorul, e placut nu e asa? Opreste-te! Inceteaza sa mai respiri. Eee cat crezi ca rezisti asa pana cand ceva pocneste in tine.. Mda ora 4 se pare ca e buna de metafore, nu ati zice?!
  7. Ce e de zis. Asta la vista baby! Sau “fuck you motha fucker” sau “whatever” simplu nu? De ce noi oamenii complicam lucururile mereu. Ar trebui sa fie doar 2 culori. Ori e alba ori e neagra!

Pentru situatii de urgenta, inchide-ti ochii si imaginati-va intr-o incapere, sau ma rog, intr-un loc unde sunteti singuri. E important sa fiti singuri. Ok! Acum ca nu e nimeni in jur, acolo in locul imaginat, puteti sa va manifestati cum simtiti.

Poti sa tipi, sa te tarai pe jos, sa iti smulgi parul din cap, sa alergi in cerc, sa te dai cu capul de perete, sa musti, sa bati pe cineva (uuh asta e preferata mea) dar nu uita, fa asta in mintea ta.. E si distractiv pe deasupra.

Asta a fost mica noastra sesiune despre “cand te bantuie trecutul” acum eu o continui singurica pe cea “cum sa dormi pe o parte la caldurica”.

Noapte buna!

Delete? noiembrie 2, 2009

Posted by Dianne in Uncategorized.
1 comment so far

Dupa cum se poate observa, nu mai am timp sa scriu aici. Eram la un click distanta sa sterg pana cand, cineva, m-a facut sa ma razgandesc :)

Revin nu povesti no!!

p.s. salutari din Barcelona :)

Enervant de tanara septembrie 6, 2009

Posted by Dianne in My life.
Tags:
1 comment so far

Nu prea merge la mine faza cu articolele scrise in word. am incercat dar nu a iesit nimic bun, asa ca scriu live, de aici din Tallin (Estonia) cu un expresso care iti face inima sa stea in loc, pe o vreme ploioasa refugiata intr-un mall micut cu preturi astronomice. Mda, nordul e scump nenica, dar extraordinar de frumos. Doar ce am plecat din Rusia dupa 2 zile. De data asta nu am mai iesit sa vizitez St. Petersburgul. Mi-au ajuns 9 ore de excursie data trecuta si e o tara cu oameni mult prea tristi, reci la fel ca vremea lor. Inca vreo cateva zile si merg la plaja in Palma de Mallorca, abia astept sa simt soooaareeelle.

Probabil va intrebati ce e cu titlul asta. Cam asa mi se spune in ultima perioada. Mi-am propus sa nu mai raspund atunci cand sunt intrebata de varsta mea. Nu e un lucru benefic pentru mine. De ce? Pentru ca majoritatea managerilor, directorilor, persoanelor cu o functie ca a mea au peste 30 de ani. E frustrant pentru ei modul in care eu la 23 am un astfel de job, asa din prima. Din nou, pentru a nu stiu cata oara, sunt cea mai mica din grup sa zicem, dar putin imi pasa. Trebuie sa recunosc insa ca expresia “enervant de tanara” mi-a ramas imprimata in minte.

Sa va povestesc cum e viata mea aici. Cam in fiecare zi un alt oras, daca vreau sa il vizitez e alagerea mea, pot foarte bine sa dorm, iar seara munca. Dupa munca, relax cu ceva de baut in disco sau bar. Mancare la discretie, tot ce poftesti. Un tonomat de cafea disponibil de la 7 la 1 am. Zambete, oameni si experiente noi.

Am prins si furtuni pe mare. Super tare! Ai asa o senzatie de ameteala, stomacul se lupa cu tine sau tu cu el, ti se misca si ochii in orbite. Peste tot zici ca sunt numai oameni beti. Singurul loc unde e bine sa stai in astfel de momente e in pat la orizontala. Nu am dat la peste pana acum si observ ca incep sa ma obisnuiesc.

Sunt multe de povestit dar o mai lasam si pe data viitoare. Nu am timp sa recitesc postul asa ca scuze pt eventualele greseli. Ne citim in curand.

p.s. poze gasiti pe hi5 si facebook :)

Hey guys august 23, 2009

Posted by Dianne in My life.
3 comments

Guess what, i’m alive!
Scuze ca nu mai pot scrie chiar asa des. S-au intamplat atat de multe lucruri in aceste sapatamani incat ma gandesc sa compun un post in word si sa il mut aici dupa, pentru ca habar nu am cu ce sa incep si cu ce sa termin. Mai tine cineva minte cand am fost la Sibiu? Ei bine atunci am fost pentru un job interview pe care l-am luat. Acum lucrez ca Art Director pe vas de croziera si imi place fiecare moment. Ultimele saptamani au fost atat de agitate.. Pregatiri, cumparaturi, atatea chestii de rezolvat. Pfff!!! Acum din pacate accesul la internet pe vas e limitat. Se rezuma doar la cateva mailuri. Acum sunt undeva la Burger King in Tromso, Norvegia, ne intoarcem de la North Cape :)
Am sa incerc, asa cum am zis, sa fac un post mai detaliat in word pentru data viitoare, sa va dau detalii despre cum e viata pe vas si chestii de genul.
Pana atunci va invit la poze pe facebook si hi5.
Va urma..

p.s. va multumesc pentru ca mi-ati vizitat blogul chiar si in timpul acestei mari pauze. Ma bucur ca inca am un numar constant de vizitatori chiar si in lipsa posturilor noi.

Unde as vrea sa merg august 2, 2009

Posted by Dianne in I love.
Tags:
3 comments

Insula Tashiro sau insula pisicilor! Am sa o trec pe lista – locuri pe care mi-as dori sa le vizitez. Va las cu reportajul celor de la protv.

Raiul pisicilor este aici, pe Pamant! Mai exat, pe o insula japoneza

StirileProTV.ro

Despre The Twitter iulie 27, 2009

Posted by Dianne in Pareri.
Tags:
1 comment so far

Acum ceva timp, o luna doua poate, mi-am facut si eu cont pe twitter. Habar nu aveam cu ce se mananca sau despre ce e vorba dar auzisem atat de des despre el incat am zis ca trebuie sa fie the bigest thing, baby! De cand mi-am facut cont mi-am adaugat cunoscuti, persoane carora le citesc blogul, vedete, am primit si eu follow de la altii etc. si am tot asteptat. Am asteptat sa ma cuprinda si pe mine febra, nebunia, sa inteleg misterul, de fiu dependenta intelege-ti ideea. Si nimic. Nici pana in prezent. Mi-am instalat si TwitterFox sa ma tina mereu la curent cu ce zic altii. Si m-a tinut dar tot nimic. Ba din contra devine agasant uneori. Ce-mi pasa mie ca tu mananci ou ochi cu doua felii de mezel si salata asortata? Ce-mi pasa mie ca tu dormi, ca tu te-ai trezit, ca tu te plimbi, ca tu ai probleme intestinale si tot asa. Asta ca sa nu mai mentionez twitterele promo si spam-urile. Nu-mi vine sa comentez la astfel de mesaje si nici eu nu am chef sa iti zic cum stau cu picioarele pe masa rontaind fulgi de porumb. Ce rost are?

Ma simt singura in momentul asta dar chiar nu vad magia. De felul meu nu prea imi pasa sa fiu la curent cu tot ce fac altii. Nu-mi place sa pun interbari. Nu-mi place sa pun statusuri si tot asa. Poate ca asta e motivul, cine stie.

In curand am sa imi sterg contul. Poate ca nu am descoperit eu scopul si bucuria de a folosi twitter. Las’ ca nu e asa mare pierdere.

Azi.. iulie 27, 2009

Posted by Dianne in My life.
Tags: ,
add a comment

- am dormit putin

- am mers mult

- am asteptat 1 ora jumate sa intru la medic (bine ca nu aveam o problema grava ca acolo ramaneam)

- am urmarit telenovele la cabinetul doctorului cu 2 tipi la vreo 80 de ..ani si niste gagici pe masura (i’ll burn in hell!!!!!!)

- am injurat birocratia

- am injurat politia

- am injurat bancile

- am injurat formularele stupide

- am injurat cozile la care a trebuit sa stau

- am injurat aparatele de fotografiat si cosul care s-a gasit azi sa.. straluceasca

- am injurat traficul si terasele pe care unii destepti le-au facut ca sa ocupe tot trotuarul

- am revazut un spital si mi-am zis ca mai bine mor decat sa stau in mizeria aia (si vorbesc serios)

- mi-am calcat pe orgoliu si am permis unei muste sa ma atinga  de prea multe ori. Nu am putut sa incerc sa o prind ca deh, sunt o domnisoara si nu e frumos! Domnisoarele trebuie sa stea se la bazaie musca. (acum ma gandesc la vaci.. e deplasat?)

In concluzie azi am injurat mult dar nu m-am plictisit!

Chestionar iulie 26, 2009

Posted by Dianne in Pareri.
Tags: ,
2 comments

Am gasit chestionarul asta pe siblondelegandesc.ro (suna cam aiurea in propozitie stiu). E despre facultati, studentie, cat de corupti sunt profesorii etc. Eu l-am facut. A durat putin si mi-am zis punctul de vedere. Astept acum rezultatele pe mail desi cam stiu la ce sa ma astept.

Pacat ca in afara de chestionare si petitii nu se face nimic bun pentru sistemul romanesc de invatamant. De fapt, in general nu se face nimic. Studiem, concluzionam, dam din cap si mergem mai departe plangandu-ne cat de urat e totul in jur. Si nu sunt unul din oamenii care se plang si nu fac nimic. Nuu, eu ma plang dar nu am de gand sa fac nimic. De ce? Pentru ca ma scarbeste prea mult ca sa ma apropii. Pentru ca nu imi mai pasa. Pentru ca nu cred in minuni, nu pentru tara asta.

Univet Constanta clinica de INDIFERENTA veterinara iulie 20, 2009

Posted by Dianne in My life.
Tags: , ,
9 comments

Ideea de baza a acestui articol e, si o zic inca de la inceput, nu va duceti animalele de companie la Univet. Pentru cei care nu sunt de acord cu mine si spun ca sunt doar mituri si rautati zecile de cazuri de animale ucise din indiferenta si incompententa medicilor de acolo, va inteleg! Si eu am gandit la fel, pana sambata asta.

Tzutzu e bolnav. De sambata am uitat de mine, de casa, de orice altceva. Totul se invarte in jurul lui. Dupa cateva zile in care il vedeam tot timpul incordat, sambata i-au aparut niste proeminente pe spate. Am zis ca o fi de la rinichi. Am mers la Univet, unde mergeam mereu, in speranta ca isi merita renumele de “prima clinica infiintata in cta bla bla” (aici am fost subectiva, imi cer scuze). A fost consultat de catre dnul dr Mihailescu, bine, consultat e prea mult spus. O mana pe spate, una se intindea sa ia o seringa si pac a facut o injectie. Abia pe urma, dupa ce am adresat eu intrebarea, mi s-a spus ce anume (antiinflamator, analgezic, o vitamina si calciu). Diagnosticul- sindrom medular (sau sindromul de compresiune medulara dupa cum am citit pe internet), “cainele e bine, in 3-5 zile de tratament isi revine”.

Sambata seara a inceput cosmarul. Pe la ora 1 a inceput sa isi piarda echilibrul pe picioarele din spate. Intr-o ora nu mai avea nici un control asupra lor. Se tara, respira greu, ardea tot, era incordat tot, tremura noi eram disperate. Cainele era pe jumatate paralizat. La ora 2 am plecat de urgenta spre Univet dupa ce anterior sunasem la ei si ne-au spus ca e absolut normal, nu are nimic. La clinica i s-a facut o alta injectie, in coloana!! aceeasi prostie antibiotic, analgezic  etc si bafta! Sa il analizeze, sa ii ia temperatura, sa se comporte ca un medic, sa vada frate ca are o problema grava nu un cos, nimic! Pana la urma la insistentele noastre a scris in carnet ce injectie i-a facut. Macar atat. Nu pot sa descriu disperarea lui si a noastra din noaptea aia. Ma rugam sa se lumineze mai repede sa putem sa il ducem in alta parte.

Din intamplare ni s-a recomandat un doctor, “bun si care se implica” dupa spusele unui nene taximetrist care avusese si el o experienta neplacuta cu cei de la univet. A avut si dreptate. Astazi, dupa ce i-a facut o radiografie si o analiza mai amanuntita am aflat si ce anume are Tzu, hernie de disc neoperabila, plus probleme cu inima, plus probleme in respiratie. E la regim si se pare ca abia peste o luna doua va putea merge din nou. Pana atunci trebuie sa facem zilnic exercitii, masaj etc. Am gasit un doctor care iti explica, care discuta dar si asculta si se vede ca pune suflet in ceea ce face.

Mi se rupe inima cand il vad cum se taraste si sunt suparata! Sunt suparata pentru ca nu trebuia sa se intample asta, nu lui! Mai ales ca in ultima perioada numai ghinioane am avut. In acelasi timp ma ambitioneaza. El va merge mult mai repede decat se asteapta doctorul. Am sa fac tot posibilul! Chiar daca va tb sa ma trezesc cu noaptea in cap sa fac exercitiile cu el, nu ma intereseaza..

Ce am incercat sa sublinez in articolul asta e ca Univet-ul din Constanta nu isi face treaba cum trebuie. Am citit si am auzit atatea cazuri despre caini si pisici tratati gresit si care au murit intr-un final, nici nu mai vreau sa ma gandesc. Eu am avut incredere in ei, dar acum, nu am sa mai calc pe acolo. Ma bucur ca am gasit acest medic veterinar, dr Sandu Cosmin si va pot oferi mai multe detalii daca vreti despre cabinetul lui. Zilele astea am auzit atatia oameni care au patit-o rau cu univet incat nu-mi vine sa cred ca inca mai functioneaza si ca nimeni nu face nimic.

De asemenea, mi-a placut si ideea lui dono, despre antireclama. Cand mergi undeva sau soliciti serviciile cuiva e bine sa ai idee de ce te asteapta. Aici insa nu e vorba sa le fac eu reclama proasta medicilor ci doar sa va zic ca si eu eram sa o patesc, pentru ca nu am ascultat la timp ce bine se mai spunea.

Organul iulie 17, 2009

Posted by Dianne in Pareri.
Tags:
2 comments

Ma uitam acum cu mandrie pe primul meu pasaport (era si timpul) si ce constat: “Organul emitent”. Citesc si in engleza “Authority” si in franceza “Autorite” iar la noi e organ. De ce nu au scris si ei Autoritatea de exemplu? Pare mai putin biologic. E ca si cum ar fi organul emitent al individului. No dar asta stiu deja. Daca tot le plac organele puteau sa scrie citet organul emitent al subsemnatului e.. barza sa zicem ca e ora 14, featuring barzoiul.

In fine, organul emitent la mine e Constanta. Am aflat acum la 23 de ani, ar trebui sa ma simt ca la surprize surprize. Imi vine in minte “si mare-mi este muma” nu stiu de unde dar ma rog. Oh joy!

Chestia asta cu organul chiar e stupida. Organul a cercetat, organul a fost contactat, organele de politie (parca ar fi niste intestine aruncate in strada pe care sa le ocolesti – sau cam asa si e a?!), ma duc sa imi sun organul etc. Nu am auzit niciodata ca organul a gandit. Poate ca de asta a ramas denumirea asta. Ei nu trebuie sa gandeasca, ei sunt niste extensii unele mai bune altele mai proaste dar regenerabile ca stiti vorba aia “mare e gradina Domnului”.

Eh gata cu meditatia asupra organului desi as mai putea continua dar sa nu se umfle ca nu e a bine.